„Trebuie sa se întâmple”, acestea au fost gândurile cu care am intrat pe teren la Ia?i. ?i nici nu începuse bine repriza 1, ca Rare? Pop scoate un dribling din trusa de revenire ?i centreaza în fa?a por?ii. Primul semn dinspre gazon spre peluza vi?inie ca seara urma sa se deruleze cu emo?ii rapidiste. Ce am fi noi fara emo?ii, va întrebam.
?i rasare minutul 8 dintre toate minutele în care am respirat greoi sezonul acesta ?i ne-am zbatut sa depa?im ghinionul. Minutul 8 a hotarât ca e timpul sa ne întinda un colac de salvare. Cristi Manea bate un out cât o centrare, Burmaz deviaza pe spate, mingea ajunge la Luka Gojkovic, care trage cu sete. Mingea e respinsa de apararea adversa ?i ajunge la Bora, care visa momentul de când s-a încheiat play-off-ul trecut. Momentul când mingea aluneca spre gol ?i el poate sa-?i urle bucuria. ?i a fost a?a pentru câteva secunde, apoi a aflat ca era cu un calcâi în offside. Calcâiul lui Burmaz, a?a va ramâne recunoscut minutul 8 al meciurilor Rapidului. Asta ca sa subliniem ca Rapidul are un punct sensibil, dar, spre deosebire de legenda lui Ahile, punctul nevralgic al Rapidului nu duce la pierzanie. Calcâiul lui Burmaz a fost momentul în care Rapid ?i-a recapatat pulsul.
Dupa o alta impresie ca înscriem, la centrarea lui Claudiu Petrila, când Manea trimite cu capul pe lânga poarta, Ben Siegrist se hotara?te sa ne traga un pic de mâneca ?i sa ne transmita calm „It’s fine! I’m here”. În traducere: „Ave?i spatele asigurat ?i o sa scot ?utul ambi?ios al lui Gheorghi?a, ca sa va demonstrez ca, atunci când ave?i dubii ?i temeri, e bine sa arunca?i o privire spre poarta. ?i totul va fi mai bine.”
De data asta, ne bucuram pâna la capat Totul începe de la cornerul lui Petrila, când ceasul arata minutul 44. Gouet respinge, ie?enii rateaza degajarea ?i mingea se lipe?te de Rare? Pop. Sim?ea ea ceva. Rare? trimite la Petrila în banda stânga, iar Petrila scoate din joben o centrare perfecta. La capatul ei, la col?ul lung, a?tepta Alex Pa?canu. La capatul ei, în toate col?urile ?arii, a?teptau mii de rapidi?ti. Alex lini?te?te balonul, îl pune cu cap în plasa laterala ?i ne lasa pe to?i sa ne tragem sufletul. Ne putem bucura cu adevarat? VAR-ul nu mai zice nimic, bucuria e palpabila. Pa?canu ?i Petrila sunt artizanii schimbarii de macaz. Precizie, stapânire de sine, încredere în execu?ii. Avem 1-0, dar avem mai mult de atât. Avem impresia ca da, vor mai fi emo?ii în seara asta, dar nu ne vor împiedica sa ne bucuram pâna la capat.
Ben ?i Pop, dresorii de minge Repriza a doua începe cu stretching-ul lui Ben Siegrist la un ?ut deviat, care voia sa-i faca bolta ?i sa se a?eze în poarta noastra. Drum interzis, pentru ca legenda spune ca Ben e singurul elve?ian care nu are cuvântul „neutru” în vocabular ?i, dupa cum pute?i vedea, nici în joc. Ben e de partea tuturor a?teptarilor pe care le are un suporter rapidist. Iar interven?ia lui din minutul 50 a fost salvarea scorului ?i, mai mult de atât, alimentarea unui gol vi?iniu. Dupa 2 minute, Luka Gojkovic trimite o pasa inteligenta lui Rare? Pop, care urca în atac, ridica privirea o data, mângâie mingea o data ?i o în?eapa din scurt, parca sa o ia ?i pe ea prin surprindere. La marginea careului de 16 îi trimite cu efect adresa: strada speran?ei, la col?ul lung, acolo unde 2-0 arata ca cel mai frumos scor pe tabela. „Sa-i aminti?i, va rog frumos, adresa mea, când va-ntâlni?i cu fericirea” e de azi refrenul lui Rare?. ?i daca tot se zice ca începe circul, e clar ca Ben ?i Pop sunt dresorii de minge.
Ocaziile ratate nu se razbuna complet
Exteriorul lui Claudiu Petrila din minutul 72, un alt moment de acroba?ie al balonului, care s-a încapa?ânat sa nu faca 3-0. Burmaz trimite pe lânga poarta ?i ?tim cu to?ii ca e atât de frustrant sa vrei ?i sa nu-?i iasa. Sunt unele seri în care pur ?i simplu a?a e scris sa se întâmple. ?i vor fi unele seri în care toata tensiunea acumulata în ghetele ?i pieptul lui Bora se va relaxa. Acel moment e aproape.
Pâna atunci, mai trecem un pic prin stresul expresiei „ocaziile ratate se razbuna”. Iar golul în vinclu al lui Teixeira din minutul 78 parca pune un vârf de sare pe rana. Un gol în fa?a caruia nu aveai ce sa faci. Ce aveam de facut era sa ducem meciul la capat ?i sa nu plecam fara 3 puncte. ?i, în acest decor ambi?ios, î?i face din nou apari?ia Ben Siegrist. Scoate o minge grea, un ?ut al lui Tailson, menit sa ne pedepseasca pentru ratarile avute. Am mai vazut filmul asta, dar acum avem un regizor bun care sa-i schimbe deznodamântul. Ben a închis poarta ?i niciun vârf de razbunare nu avea sa ajunga la ea.
Încheiem cu ocazia lui Hasani ?i o declaram promisiune pentru viitor. Facem un pas în spate ?i privim stadionul din Ia?i, la capat de meci. Trebuia sa se întâmple. Trebuia sa învingem.
